Daca, odata ajuns in nordul Moldovei, in peregrinarile pline de mister si desfatare pe care ti le ofera tara noastra, si nu ai vazut Bicazul si imprejurimile sale, nu poti avea o viata implinita.

La numai 25 de kilometri de Perla Moldovei – Piatra Neamt, strabatand o zona de farmec printre manastiri cu istoric coplesitor, sau printre case unde mireasma fanului se amesteca cu cea a merelor de munte si a bradului proaspat faltuit de gatere, unde nimeni nu te va opri daca vrei un mar, oamenii fiind deosebiti si urmand cursul Bistritei in amonte, ajungi la Bicaz.

Odata un satuc de munte linistit, in care doar intamplarile din “Baltagul” lui Sadoveanu puteau avea loc, Bicazul a explodat in 1950 odata cu inceperea constructiei celui mai mare baraj si a celui mai mare lac artificial de la acea vreme. Putini isi amintesc acum de moara cu apa a lui Leopold, dar multi stiu de cartierele aparute “ca din pamant” – Marceni si Dodeni. Primul, de blocuri, dincolo de Bistrita, sub munte, unde se ajungea pe un pod de lemn, celalalt din baraci, destinat muncitorilor, militarilor si detinutilor, multi dintre ultimii cu inalta calificare. Dupa 60 de ani, amintirile sunt coplesitoare. Ele se reaprind in clipa in care in fata ochilor apare semetia inegalabila a Ceahlaului, apoi cu drumul in panta spre baraj ( unde, atunci, trebuia sa te opresti ca nu mai vedeai nimic de fumul scos de puternicele autocamioane “Tatra”) si coplesesc la vederea barajului si a lacului de acumulare. Putini mai sunt cei care isi amintesc ca primul vapor (in fapt o ambarcatiune pe care o vedem zi de zi in Herastrau) a fost adus aici in 1961, cu trailerul de la Braila, de iesea luma la porti ca la urs, si-si facea cruce.

Nu vreau sa va plictisesc cu datele tehnice ale barajului, ale tunelelor de aductiune, ale portului. Peisajul respecta ritualul Ceahlaului si ramane de indeplinit de catre fiecare printr-o escaladare de minim 2 zile. Fie cu vaporasul pana in comuna Ceahlau, mai comod, fie din statiunea Durau (se poate ajunge aici cu masina), mai dificil dar mai frumos, trec pe la Duruitoarea, o cascada unica in Romania. Apoi te vei simti zeu, ajungand la varful Toaca, pentru a cobora a doua zi pe la Izvorul Muntelui, sau luand-o spre Lacul Rosu si intrand in alta poveste.