În drumul către minunăţiile nordului Moldovei şi ale Bucovinei, după ce ai trecut de Roman şimţi nevoia unui popas de o clipă, o zi sau mai multe, la un vestit han, cunoscut de mai toată lumea fie şi numai din lecturarea celor scrise de Sadoveanu în ... HANUL ANCUŢEI.

Situat la întretăirea unor vechi drumuri comerciale, hanul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea (anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, spre Suceava sau spre Iaşi.

“Noi, aici, - explică moş Leonte, Zodierul - de când ţin eu minte, încă de pe vremea Ancuţei celei de demult, am luat obicei să întemeiem sfaturi şi să ne îndeletnicim cu vin din Ţara de Jos, gustând băutura bună, ascultăm întâmplări care au fost. Socot eu, cinstite comise Ioniţă, că nu se mai găseşte alt han ca acesta, cât ai umbla drumurile pământului ...”

Ancuţa îşi întâmpină mereu oaspeţii cu cofăelul plin, iar la masă le aduce, de la foc, puii fripţi în ţiglă şi pită proaspătă.
Dacă, deja, v-a lăsat gura apă, opriţi din drumurile dumneavoastră şi verificaţi dacă povestitorul de atunci, sau de acum, a avut dreptate. Şi judecaţi-i, nu înainte de a bea o ulcică din cofăelul plin, de a asculta lăutarii, de a discuta cu mesenii - pentru că veţi descoperi arta conversaţiei - şi de a vă delecta sufletul cu tradiţionalele bucate romîneşti.

Apoi, nu vă obosiţi să-i judecaţi pe povestitori. Ce e mai bun decît un somn în odăile hanului, iar apoi să plecaţi în drumurile dumneavoastră trăind sentimentul satisfacţiei împlinite.

“Dupa această istorisire romantică pe toţi de la han îi apucă somnul şi fiecare s-a culcat pe unde a putut. Astfel s-a terminat o noapte plină de miresme, a doua zi va urma alta cu alţi oaspeţi de care mai de care mai petrecăreţi, însă doar hanul va domnii veşnic peste viacuri şi ne va aminti despre aceste vremuri de legendă.”

Aşa-i că aţi uitat de judecarea povestitorilor? Şi veţi uita definitiv, pentru că aici veţi dori să reveniţi pentru că Ancuţa vă va aştepta mereu cu cofăelul plin şi veţi retrăi starea de fericire pe care o înfăptuiesc toţi oaspeţii hanului în timp ce ospătează carne friptă şi beau vin după o orânduială numai aici cunoscută. Şi veţi deveni, la rându-vă ... povestitori despre Hanul Ancuţei!