Despre Castelul Bran s-a vorbit şi s-a scris foarte mult, dar sentimentele pe care le trăieşti numai admirând imaginea maestuoasă ce-şi face loc printre ramurile de brad nu pot fi transpuse.

Amestec de uimire, de măreţie copleşitoare dar şi de legendă, castelul şi mai ales zona în care domneşte netulburat de peste 700 de ani, obligă volens-nolens pe călător să revadă pagini de istorie, dar să şi asculte legendele locului, pentru că locuitorii din împrejurimi “trăiesc” şi astăzi legenda strigoiului, a lui Dracula şi o povestesc tuturor celor dispuşi să-i asculte. Iar în fata unei ulcele cu vin şi a bulzului bine rumenit pe jăratec, limbile se dezleagă, noaptea trece pe nesimţite şi în primele mijiri ale zorilor castelul apare sub adevărata sa măreţie.

Fosta cetate medievală aşezată strategic în trecătoarea Branului spre Ardeal, devine castelul de azi după 1377 când Ludovic I al Ungariei (d’Anjou) împuterniceşte saşii din Scaunul Braşovului să ridice o cetate de piatră “pe cheltuiala şi munca lor”. Istoria zbuciumată a locurilor, cumpănă mult timp între Muntenia şi Ardeal, între otomani şi restul Europei este captivantă, mai puţin prin cronologia timpului, dar mai ales prin legendele tesute aici şi purtate vii si nealterate din generaţie in generaţie, legende care-l implică nu numai pe Vlad Ţepes (în fond el niciodată nu a stăpânit aici), ci şi pe Mircea cel Mare, Iancu de Hunedoara, doamna Stanca a lui Mihai Viteazul, principele Gabriel Bathory, haiducul Bucur Câmpeanul şi multe ale figuri memorabile ale istoriei poporului român.

Faţă de aceştia, încercările istoricilor de a descifra izvoarele legendei lui Dracula, duc la Vlad Ţepeş, domnitorul care a pedepsit negustorii saşi în primăvara anului 1459 pentru încălcarea a ceea ce toată lumea ştia - “în ţara lui Ţepes, toţi respectă legile şi nimeni nu fură”.

Întorcând paginile istoriei, aflăm că acest castel a fost dat în 1916 ca “dar” regelui Carol I al Austro-Ungariei (cunoscut sb numele de Carol al IV-lea) de braşoveni, dar după război va reveni la patria mamă, şi în anul 1920 va fi dăruit Reginei Maria a României, drept recunoştinţă a contribuţia avută la Marea Unire din 1918. Inima aceste regine atât de iubită de români, a fost găsită într-un sipet de argint într-o nişă a castelului.

Regina Maria va lăsa castelul moştenire prinţesei Ileana şi după şase decenii copiii prinţesei - Dominic, Elisabeta şi Magdalena de Habsburg) au intrat în posesia moştenirii.

Castelul, renovat, poate fi vizitat zilnic (vara între orele 9-19, luni 12-19; iarna luni închis, în rest între orele 9-16), dar mai ales în zilele sărbătorilor de iarnă, între orele 9-16, cu excepţia zilei de Crăciun şi Anul Nou.

Zona, la care am făcut referiri mai sus, tinde să devină o mică Elveţie. Locuitorii, nu numai că ştiu toate legendele castelului, dar sunt gospodari primitori, iubitori de oaspeţi şi dacă mai amintim că de puţin timp aici funcţionează o minunată pârtie de schi, am prezentat o parte numai din motivele pentru a petrece zile de neuitat dincolo şi dincoace de porţile Castelului Bran.